Horst Fassel

 „Foaia săptămânală de teatru pentru anul 1778“ din Sibiu. O revistă de teatru din secolul luminilor

 Inceputul unei prese în limba germană a avut loc în ultimele trei decenii ale secolului al 18-lea. In Timişoara a apărut în 1771 ziarul “Temeswarer Nachrichten”, iar la Sibiu s-a publicat, începând din 1784 ziarul “Siebenbürgische Zeitung”, care până la 1907 şi-a schimbat de mai multe ori titlul. Reviste au apărut pentru prima dată la Sibiu, pe atunci capitala Transilvaniei (pînă la 1790). Cea mai impunătoare a fost « Siebenbürgische Quartalschrift » (1790-1801).

Mişcarea teatrală profesionistă a început în Transilvania şi în Banat în cea de a doua jumătate a secolului al 18-lea, ceea ce nu exclude manifestări scenice şi înainte de această dată. Prima trupă al cărei directoare se cunoaşte a fost la Sibiu şi la Timişoara Gertrude Bodenburg, supranumită « doamna Neuber transilvană » (Caroline Neuber a impus în Germania reforma începută de Gottsched, potrivit căreia în locul improvizatelor spectacole se interpretau textele dramatice scrise de autori de seamă), care a activat în perioada 1761-1767 în cele două oraşe (Sibiu, Timişoara). Din trupa ei s-au desprins actori de seamă (Brockmann a devenit directorul teatrului de curte, celebrul Burgtheater, de la Viena şi Anton Hasenhut). Dupa ei a apărut trupa lui Josef Hülverding, căreia se datorează şi prima revistă de teatru de pe teritoriul de azi al României : « Theatral Wochenblatt Für das Jahr 1778 » publicată la Sibiu. Revista a fost scoasă de membrii ansamblului lui Hülverding: suflerul Lieder, actorul Scheidhauer şi directorul Josef Hülverding şi a apărut în 12 numere din aprilie şi până în august 1778 (fiecare număr insumând o coală de tipar, adică 16 pagini). Cel mai activ pare suflerul, dar e cunoscut că în secolul al 19lea suflerii scoteau aşa-zisele « Jurnale de teatru » (perioada de înflorire a acestui gen: 1830-1855) în care prezentau repertoriul trupei, inserau fragmente de piese, poezii şi comentarii.

Revista sibiană s-a adresat publicului, vrînd să-l determine să-şi expună părerile critice în paginile revistei. Publicul nu s-a arătat dispus la aşa ceva, ceea ce a determinat editorii să renunţe după 12 numere la continuarea revistei. Ţelurile revistei erau clare şi corespundeau timpului: se dorea un eveniment teatral de înaltă ţinută, renunţarea la divertismente şi distracţii facile, renunţarea la grosolăniile teatrului improvizat al trupelor ambulante. Autorii atrăgeau atenţia asupra celor mai bune piese, a celor mai buni autori dramatici germani şi internaţionali şi căutau să cultive gustul spectatorilor. Teatrul urma să fie o instituţie de cultivare şi educaţie naţionala, un forum al ideilor, locul de prezentare ale unei arte scenice de aleasă factură.

Revista are o structură riguroasă: în prima parte a fiecărui număr se dezbat principiile teoretice ale artei dramatice şi tehnica interpretativă. In cea de a doua parte e prezentată trupa lui Hülverding: membrii ei cu specialităţile lor (prim erou, bătrân comic, prima eroină), piesele interpretate (este prima oară că se cunoaşte repertoriul unei trupe germane în Transilvania: expunerea insumează piesele prezentate de la 20 aprilie la 9 august 1778). Prezentarea repertoriului permite autorilor să şi prezinte pe scurt piesele şi autorii. Se menţionează, înainte de toate, valoarea pieselor lui Lessing, în special al tragediei « Emilia Galotti », ale lui Shakespeare şi Goldoni. Avem de a face cu microcronici teatrale, care încă nu sesizează destul de precis arta interpretativă a actorilor. In partea a treia a fiecărui număr de revistă se expun poezii şi epigrame, în parte cu referire la spectacolele sibiene şi la membrii trupei (domnul şi doamna Hülverding). In cazul acestor versuri nu se poate stabili paternitatea, nici chiar la cele cu teme locale: suflerii secolului al 19lea şi-au împrumutat versurile din tot felul de ediţii, antologii, periodice. Aşa s-ar putea să fi fost deja în 1778. Desigur, o epigramă care sugerează că sibienii au dat dovadă de mult gust, preferând tragediile pieselor de divertisment, apare interesantă pentru modalitatea receptării evenimentului teatral la Sibiu. Versurile completează, în multe cazuzuri, expunerile din partea teoretică (partea întîia), rotunjind numărul respectiv al revistei..

Forma ei precisă, ideile iluministe apărate cu fervoare sunt punctele de greutate ale revistei. Deorece ea însă se plasează,în ultimele trei numere, pe poziţiile subiectivismului incipient, nu e de mirare, că textul narativ ia drept model scrisul lui Lawrence Sterne (ultimul număr al revistei are drept titlu « In felul lui Tristram Schändy »). Apărută într-o perioadă de tranziţie (teatrul ambulant de limbă germană a ajuns în Transilvania atunci când în Germania şi Austria fusese inlocuit de teatrele comunale, profesioniste, cultivând teatrul pornind de la texte dramatice de valoare, au existat păreri controversate. Revista milita pentru « teatrul normal » (inscenarea pieselor scrise), dar publicul se pare că prefera personajul comic Hanswurst, cel expulsat de Caroline Neuber de pe scena din Leipzig intr-un act simbolic, deci teatru burlesc, deloc academic. « Theatral Wochenblatt » a susţinut prerogativele sistematice ale iluminismului, dar a şi păşit pe drumul început de mişcarea « Sturm und Drang », adicăpunea accent pe latura emoţională a unui subiectivism neîngrădit.

Importanţa revistei constă şi în faptul că este o pledoarie pentru un repertoriu internaţional (dar şi german), pentru o cultură europeană diversificată şi bogată